Bucovina de Nord – pământ românesc
Bucovina de Nord din Ucraina, după toate pătimirile suferite secole de-a rândul la intersectarea marilor imperii și interese politice și religioase, se află chemată la o nouă pătimire. Făcând parte din Biserica Ortodoxă Canonică a Ucrainei, începând cu anul 2019 când s-a promulgat Tomosul Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru recunoașterea bisericii autocefale a Statului ucrainean, au reînceput și pătimirile Bucovinei de Nord cu cei peste 500.000 de români ortodocși din moși-strămoși, cu Mitropolia Cernăuților și a toată Bucovina.
Folosindu-se de pretextul conflictului militar cu Federația Rusă, conducerea de la Kiev a recurs la măsuri de forță pentru trecerea clerului și a poporului ortodox la biserica autocefală condusă de Epifanie Dumenko. Sute de biserici ortodoxe au fost confiscate, altele incendiate, iar clerici de seamă ai Bisericii Canonice sunt persecutați și anchetați penal, pe motiv de instigare religioasă. Printre ei sunt mitropoliți de seamă ai Bisericii Canonice, între care se numără și mitropolitul Longhin de Bănceni, copil de suflet ai acestui ținut strămoșesc al Bucovinei.
Mitropolitul Longhin Jar, cunoscut prin atitudinea fermă și cuvântul rostit cu putere multă, pentru apărarea Dreptei Credințe și a drepturilor românilor din Bucovina, este anchetat de peste un an de zile iar pe data de 16 octombrie 2023 a luat parte la primul proces penal la tribunalul din orașul Herța, raionul Cernăuți.
Conducerea României de după anul 1990 a neglijat constant comunitățile românești din afara granițelor țării, inclusiv Bucovina de Nord. Mai ales după integrarea României în Uniunea Europeană din anul 2007, aceste comunități au rămas și mai izolate și neajutorate, ca un sărac față de un Stat emancipat și arogant, care însă și-a uitat trecutul. Din păcate sunt mulți români care după anul 1990 nu au ajuns niciodată prin Basarabia sau Bucovina de Nord iar alții nici astăzi nu prezintă nici un interes sau nu au nici măcar curiozitatea să vadă și să cunoască pe frații lor români înstrăinați și vitregiți de istorie, și minunatele ținuturi românești din aceste provincii. Mai dureros este că nici măcar acum când acest popor credincios greu încercat este persecutat sistematic și prigonit etnic și religios împreună cu întregul popor credincios ortodox din Ucraina, mare parte dintre românii din țară precum și factorii de răspundere de stat și bisericești nu realizează gravitatea celor ce se petrec.
Cu toată prigoana care a început în mod oficial din 2019, dublată de conflictul militar cu Federația Rusă, Biserica Ortodoxă a Ucrainei a fost lăsată pradă prigonitorilor și dată uitării și nepăsării nu numai tuturor instituțiilor la nivel mondial și a dreptului internațional, dar și de majoritatea Bisericilor Ortodoxe Locale, printre care și Patriarhia Română, obedientă Patriarhiei Ecumenice și conducerii pro-occidentale de la București.
Consiliul Mondial al Bisericilor cu sediul la Geneva, foarte activ de altfel și proeminent în privința problemelor religioase și inter-confesionale la nivel mondial, timp de 5 ani nu s-a implicat in mod efectiv in problemele religioase din Ucraina dovedind astfel că este o entitate subordonată politic. Abia pe 15 octombrie 2023 după ce Verhovna Rada (Parlamentul de la Kiev) a propus un proiect de interzicere și de scoatere în afara legii a Biserici Canonice a Ucrainei, CMB s-a sesizat și a înștiințat Parlamentul Ucrainei că ”își exprimă îngrijorări serioase privind potențiala interzicere a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei” (sursa: UJO – Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși).
Într-o lume în care se crede că s-a ajuns pe culmele civilizției și ale progresului ultra-tehnologizat au putut deveni posibile în Ucraina abuzuri atât de grave privind atât drepturile elementare cetățenești cât și cele religioase.
Bucovina de Nord pătimește din nou în văzul întregii lumi și cei mai mulți dintre români rămân nepăsători. Pentru o parte dintre ierarhii și clericii români faptul este și mai dureros întrucât în Bucovina de Nord pătimește împreună cu poporul credincios însăși Ortodoxia care a născut și a crescut pe aceste meleaguri neamul românesc de peste două milenii.
Glasul Mitropolitului Longhin ca și ai altor ierarhi și clerici mărturisitori din Ucraina Ortodoxă strigă în pustiu și nimeni nu vrea să îl audă. Cei chemați să răspundă se tem mai mult de stăpânitorii acestei lumi decât de Dumnezeu, iar prin tăcerea lor fac ca răul să meargă nestingherit mai departe. În astfel de situații, când nu te doare de necazul și de durerea celorlalți, există mari posibilități ca acestea să te ajungă la rândul tău. Compromisul grav dintre Biserică și puterea politică s-a plătit scump în toată istoria Bisericii. Lecția istoriei însă, parcă nu ne mai ajută astăzi cu nimic. Imperiile se părvălesc din nou, ducând cu tăvălugul lor tot ce întâlnesc în cale. Biserica însă va dăinui pănă la sfârșit pentru că ”nici porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18). Ce vor răspunde cei ce au trădat-o, tocmai când i-a fost mai greu?
Cernerea vremurilor de apoi a început. Biserica Mântuitorului Iisus Hristos nu va fi cea mai extinsă pe fața pământului ci va fi ”turma cea mică” (Luca 12, 32), Biserica adevărată care a fost prigonită încă de la începuturile ei de după Cincizecime.
Te prețuim Bucovină iubită și scumpă și Îi mulțumim lui Dumnezeu că te avem. Îi mulțumim că aici mai este Dreaptă Credință, un românism curat și un bun-simț omenesc de mult pierdute în alte spații românești. Iartă-ne pentru nepăsările avute față de jertfele date de sute de ani pentru noi cei nerecunoscători și nemulțumitori, pătați cu părtășia prin tăcere cu cei ce îți sunt prigonitori. Să ne trăiți ÎnaltPreaSfințite Mitropolit Longhin și vă mulțumim că prin tot ce faceți și spuneți ne mai simțim și noi români și creștini și că mai avem păstori adevărați care își pun viața și libertatea pentru noi.