În după-amiaza zilei de 17 iunie 2025 a avut loc încă o tentativă de acaparare a Catedralei Pogorârea Sfântului Duh din Cernăuți de către un grup organizat care a reușit să pătrundă în biserică, după care s-au dedat la vandalizări și profanarea Sfântului Locaș. Au avut loc violențe în care însuși Mitropolitul Meletie a fost rănit și numeroși credincioși veniți să apere și să recupereze biserica au fost loviți și vătămați cu gaze lacrimogene de către polițiști și jandarmi.
Ceea ce este strigător la Cer este faptul că aceste atacuri nu au nimic în comun cu nici o lege omenească sau bisericească, ci este pur și simplu un act de barbarie, comis de elemente care nu au nici o legătură cu Dumnezeu, cu scopul profanării și al destabilizării Bisericii Ortodoxe canonice a Ucrainei.
Deși semnele evidente ale războiului nu au ajuns în Bucovina de Nord, războiul religios a început. Și, cu toate că România sprijină pe toate căile Ucraina în conflictul cu Federația Rusă, iată că nici ținuturile locuite de peste 500000 de români nu sunt scutite de aceste acaparări de biserici, sortite să rămână goale, dacă nu fuseseră vandalizate sau arse sau părăsite.
Cu toate că aceste abuzuri au devenit o regulă pe tot cuprinsul Ucrainei, pentru ținutul Bucovinei de Nord nu se ridică nici un glas în apărarea drepturilor religioase ale credincioșilor, nici din partea autorităților de stat și nici ale celor bisericești de le București. Poți fi sancționat penal pentru orice gest sau expresie folosite împotriva regimului de la Kiev, sau la adresa entității schismatice creată politic a lui Epifanie Dumenko, dar nu poți avea parte decât de achitare dacă vandalizezi biserici și comiți acte de violență în văzul tuturor. Având toate dovezile de incriminare posibile, aceste persoane ar trebui să fie deferite Justiției. Dar nimeni nu o face. Ce legătură are atacarea catedralei ortodoxe din Cernăuți cu conflictul militar dintre Ucraina și Rusia nu mai înțelege nimeni. Decât numai că, singură Ortodoxia de milenii a acestor locuri a fost găsită vinovată, ca întotdeauna, pentru toate relele care s-au făcut pe pământ. Și bieții credincioși care nu mai au nici un alt sprijin decât în Biserică și în puterea credinței care i-a ajutat să mai rămână oameni și ortodocși, de-a lungul sutelor de ani de urgisiri ale istoriei.
Miercuri 18 iunie 2025 a avut loc încă un termen de judecată a Mitropolitului Longhin Jar, la Judecătoria din Herța. După proces Mitropolitul a ținut o cuvântare fulminantă celor care au venit să îl susțină, în care a explicat în modul cel mai deschis și direct adevărata față a tot ce se petrece în mod atât de dureros în Ucraina, cuprinsă de război și în conflictul religios dintre frații de credință, învrăjbiți să se lupte între ei ca pretext al acestui război. Cazul cu violențele de la Cernăuți, cu profanarea sfântului locaș, nedreptatea și încărcările legii și ale Constituției, începând de la cel mai înalt nivel, până la cel mai de jos, a răscolit sufletele și conștiințele celor de față. Prin verva cuvintelor și puterea de argumentare prin care s-a adresat tuturor celor de față, precum și autorităților, Vlădica Longhin a impresionat profund, ca cel ce a văzut și simțit că s-a umplut paharul nedreptăților și al batjocurii făcute pe față, în văzul întregii lumi fără ca nimeni să nu ia nici o măsură.
Prin tot ce a făcut până acum și face mai departe, Vlădica Longhin a dovedit că a îmbrăcat de bună-voie și conștient haina morții, și cu toate acestea rămâne consecvent să lupte cu orice preț până la sfârșit. Fără a mai ține la viața sa, și-a dat tot ce are mai scump lui Dumnezeu, Bisericii Sale, Adevărului mântuitor și slujirii credincioșilor pentru care este rânduit ca păstor, și față de care stăruie să rămână statornic până la sfârșit. Dacă altcineva nu îl aude sau nu îl ia în seamă, cu siguranță Cerul întreg și poporul credincios îl ascultă și nu-l va părăsi.
Chiar dacă evenimentele din ultimele două săptămâni, la nivel internațional, creează mari îngrijorări privind soarta și stabilitatea întregii lumi, totuși lupta pentru distrugerea Ortodoxiei nu încetează. Se cunoaște foarte bine faptul că acolo unde este și rămâne Dreapta Credință, lucrează puterea de sfințire și de mântuire a oamenilor, iar răul nu poate străpunge definitiv. Legătura cu Dumnezeu mai ține lumea acesta, pentru că rostul vieții este unirea omului cu Dumnezeu, iar când aceasta nu va mai fi cu putință, lumea se va sfârși. Părintele Dionisie de la Colciu – Athos a fost întrebat: „Părinte când va veni sfârșitul lumii?”, iar Părintele Dionisie a răspuns „Atunci când nu se vor mai putea mântui oamenii”.
În orice loc, familie, comunitate și suflet este credință și comuniunea cu Dumnezeu, acolo există și lucrează puterea, ajutorul și ocrotirea Lui, iar răul nu poate birui. De aceea se lucrează ca Biserica să fie dezbinată și destabilizată din interior și din exterior prin imixtiuni politice, prin schisme, erezii și dezbinări, prin secularismul intrat în instituția bisericească și prin compromisurile care se fac pe seama credinței și trăirii creștine.
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu noi avem păstori care au avut și au tăria de a-și pune viața pentru turmă și pentru Adevăr, lucru greu de crezut și de acceptat pentru mulți sceptici ai Bisericii.
Biserica Ortodoxă canonică a Ucrainei a rămas o redută de rezistență în calea luptei de nivelare și uniformizare a Ortodoxiei, care trebuie după toate socotelile celor puternici să fie dezbrăcată de Har, ca apoi să poată sluji tuturor stricăciunilor lumii. Se știe însă că adevărata Ortodoxie va dăinui până la Venirea a doua a Mântuitorului Iisus Hristos și fericiți vor fi toți cei care Îi vor rămâne credincioși.
Sf. Ap. Pavel a spus: „Ori de murim, ori de trăim, ai Domnului suntem”. Arhimandritul Arsenie Papacioc spunea: „Important nu este că murim, ci că trebuie să murim bine”. Adică să murim cu Dumnezeu și să putem avea sfârșit vrednic de iubirea Sa de oameni. Să fii cu Dumnezeu, aceasta este totul. Fără El oriunde și oricând, este un dezastru. Totul este pierdut. Pentru o funcție, pentru un ban, pentru vreun avantaj, pentru un an sau doi, sau zece trăiți în plus, dar fără Dumnezeu sau împotriva Lui, mai bine să mori,și „cel ce crede în Mine viu va fi”, zice Domnul.
Legat de ultimele evenimente de la Cernăuți din ziua de 17 iunie, urmăriți imaginile cu violențele comise de aceste elemente de forță și veți vedea, fără nici un alt comentariu, cine este regimul lui Zelenski și cine este mentorul bisericesc, Bartolomeu, pentru dezastrul religios creat în Biserica Ortodoxă a Ucrainei. Și cu toate acestea între Patriarhul ecumenic Bartolomeu și Patriarhul Daniel de la București este o strânsă legătură și prietenie, probabil pentru marile interese care privesc soarta Ortodoxiei de azi și de mâine, pentru care actele de violență cu victime omenești și profanări de locașuri sfinte, nu contează atât de mult. Importantă este sfințirea Catedralei Neamului de la București, pe 26-27 octombrie 2025. Devastarea și profanarea celei de la Cernăuți nu intră în socotelile atât de serioase ale celor doi însemnați ierarhi. Pentru Patriarhii Daniel și Bartolomeu nu contează că o catedrală se sfințește, alta se profanează. Pentru dânșii nu este prea mare deosebire. Viața merge înainte. Dar… cu ce preț? După noi potopul.
Pentru poporul credincios și copiii nevinovați ne mai ține Bunul Dumnezeu, și pentru sângele Noilor Mucenici din temnițele din toată lumea, care se roagă pentru noi.
Să păstrăm cu orice preț Credința curată și viețuirea potrivită cu voia lui Dumnezeu. Iar „Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră” spune sf. Ap. Pavel. „Fugiți de faptele întunericului” care acum sunt semănate pretutindeni și de orice fel. „Frații mincinoși” spune sf. Cuv. Paisie Aghioritul, slujitorii falși au înțelenit viața Bisericii, și reprezintă un pericol mai mare ca oricare altul din afară. Minciuna este îmbrăcată pentru amăgire ca și chip al Adevărului, iar Adevărul este învăluit în haina minciunii. Să crezi într-o „Biserică” care se impune prin profanări de cele sfinte și vărsare de sânge, aceasta este curată apostazie – lepădare de credință, și răzvrătire fățișă împotriva lui Dumnezeu. Este fanatism, sub masca patriotismului și al autocefaliei bisericești. Să ferească Bunul Dumnezeu de așa ceva pe toată lumea.