Patriarhia Română prinsă în sfera de influență a Patriarhiei Ecumenice și a provocărilor din spațiul european revendică jurisdicții ale altor Biserici canonice creând conflicte și dezbinări nu numai între ortodocși dar și între frați de același sânge și neam românesc, din Basarabia și Bucovina de Nord. Una dintre motivații ar fi că Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove prin faptul că ține de Patriarhia Moscovei este considerată ca fiind de partea inamicului Ucrainei, iar o altă motivație ar fi că Biserica Ortodoxă canonică a Ucrainei a fost interzisă prin lege de regimul de la Kiev, și în aceste cazuri, aceste revendicări bisericești ar fi justificate. Aceste două motivații sunt însă de factură propagandistică pentru a induce în eroare pe toți cei care nu cunosc adevăratele date ale problemei, pentru cei nedocumentați temeinic și expuși cu ușurință dezinformării și deturnării mediatice. Dar dincolo de aceste poziții afișate oficial se ascund adevăratele mijloace de atingere a acestui scop: mituirea, înșelăciunea și crearea prin metode ne-ortodoxe a modificării jurisdicțiilor și sferelor de influență geopolitice și bisericești.
Prin imixtiunea Patriarhiei Române în Mitropolia Bucovinei de Nord din Ucraina, conducerea BOR confirmă de fapt și se face complice legii abuzive și dictatoriale a Regimului de la Kiev de interzicere a Bisericii Ortodoxe canonice a Ucrainei pe motive politice și subscrie implicit la prigoana agresivă îndreptată împotriva clerului și credincioșilor acestei Biserici. În Basarabia, deși nu există conflict armat au loc violențe între frați de aceeași credință și neam românesc ca urmare a instigării și implicării unor mai mari din conducerea BOR, în frunte cu Patriarhul Daniel.
Ieromonahul Eftimie Mitra nu a reacționat niciodată în maniera declarației din ziua de luni 21 iulie 2025 la adresa Mitropolitului Longhin, nici când Patriarhul Bartolomeu în complicitate cu regimul de la Kiev au legiferat entitatea schismatică a lui Filaret Denisenko și Epifanie Dumenko și au decretat autocefalia bisericească, nici atunci când au fost judecați și arestați arhierei și clerici pe motive politice, nici atunci când au fost bătuți cu violență preoți și credincioși pentru a li se lua cu forța bisericile și nici atunci când a fost devastată și profanată catedrala Pogorârea Sf. Duh din Cernăuți, și nici atunci când Mitropolitul Longhin a fost supus direct unor atentate pentru a fi eliminat. Atunci când a adresat cuvinte ofensatorii Vlădicăi Longhin și i-a reproșat că nu cunoaște istoria a dovedit el însuși că nu cunoaște datele reale ale istoriei pe care o traversăm astăzi în toată complexitatea ei cu toate că are și pregătire jurnalistică și a mai trecut și prin Mănăstirea Petru-Vodă când trăia Părintele Iustin Pârvu. Ieromonahul Eftimie Mitra a uitat că unele dintre condițiile esențiale pentru a fi obiectiv în domeniul jurnalistic și mediatic, este să te deplasezi la locul cu pricina, să faci investigații, să fii imparțial și nepărtinitor, și să lupți să fii de partea adevărului. De câte ori a trecut ieromonahul Eftimie Mitra prin tot ce a trecut Mitropolitul Longhin din anul 2014 și până azi, și mai ales după ratificarea tomosului de autocefalie, și de la declanșarea conflictului militar din 2022? Una este să te afli în focul luptelor duse pe viață și pe moarte pe frontul credinței și al slujirii oamenilor în condiții extreme, și alta este să stai și să privești, să analizezi și să faci constatări și judecăți de la distanță în fața camerei de filmat. Este foarte ușor să stai azi în siguranță sub umbrela protectoare a Patriarhiei și a regimului de la București, care este același ca și cel de la Kiev, și să nu știi și să nu simți tot ce se petrece în Ucraina zilelor noastre sub ochii noștri. Valurile politico-militare din ultima vreme au creat valuri și mai mari și mai grele la nivel ortodox și bisericesc și aceasta este o durere mai mare decât toate. Anume că Biserica se supune cezarilor și le face jocul. Noi ortodocșii ne sfâșiem între noi iar ei se distrează pe seama dezbinării noastre.
Ca și în toate cazurile de criză din ultimii 30 de ani precum și cea a pandemiei Covid, și evenimentele actuale au menirea de a cerne valorile la nivel existențial și spiritual dar și pe cei implicați cu răspunderi în soarta omenirii și a dreptei credințe.
Pentru orice cuvânt și atitudine vom da seama la Dreapta Judecată a lui Dumnezeu. Iar a judeca și a defăima un arhiereu mărturisitor ca Vlădica Longhin care a plătit jertfă de sânge pentru cauza dreptei credințe și pe deasupra mai este și român, întrece orice măsură a bunului simț creștinesc și românesc. I-am adresa rugămintea părintelui Eftimie Mitra să încerce ca înainte de a face astfel de declarații să se roage stăruitor la toți sfinții români din toate timpurile până astăzi, la sfinții Noi Mucenici din temnițele comuniste, și nu în ultimul rând la Părintele Iustin Pârvu ca să-l ajute să pătrundă mai adânc înțelesurile și substraturile tuturor schimbărilor și evenimentelor la care suntem cu toții martori azi. Nu se poate ca părintele Eftimie Mitra să nu știe în ce direcție se îndreaptă omenirea și ce soartă este pregătită pentru Ortodoxie. Bine ar fi, dacă ar putea, să-și facă un examen de conștiință profund, să ceară iertare Mitropolitului Longhin cu care s-a cunoscut personal și au împărtășit aceleași idealuri de luptă pentru apărarea dreptei credințe.
Părinte Eftimie Mitra cunoașteți cu de-amănuntul toate mijloacele și interesele ascunse prin care se încearcă atragerea acestor preoți în jurisdicția Patriarhiei Române? Subscrieți la destabilizarea și dihonia creată prin aceste imixtiuni? Dacă nu le cunoașteți nu aveți nici o scuză, iar dacă le cunoașteți nu vă mai lăsați biruit de impulsuri și pasiuni de moment care pot lăsa în urmă consecințe ireversibile.
Sfântul ierarh Nicolae Velimirovici a spus: „De multe ori când am vorbit am regretat, dar pentru tăcere nu am regretat niciodată”. Bine ar fi ca și vorba și tăcerea să le facem cu discernământ, iar discernământul este un rod al smereniei și al fricii de Dumnezeu.
Mitropolitul Longhin a dat totul pentru ceea ce a crezut că se merită și din toate cumpenele grele Dumnezeu l-a scăpat cu viață. Pentru ca Lui a dorit să își dăruiască viața, iar unui astfel de arhiereu dumneavoastră îi adresați ofensa că nu cunoaște istoria. Prin aceste gest care l-ați făcut, ați făcut dovada superficialității cunoștințelor dumneavoastră din domeniul istoric, canonic și religios, mai ales în contextul realităților actuale.
Cui credeți că îi folosesc astfel de intervenții arbitrare și ce se poate rezolva prin ele?
Dumnezeu să vă ierte!